miercuri, 13 februarie 2008

Despre sensibilitate….si lupta intre ego-uri

Sensibilitatea este considerata de multi ca fiind o stare de slabiciune, de instabilitate emotionala si constituie de multe ori un pretext de a lua in ras o persoana si de a o injosi. De ce? Pentru ca sensibilitatea este atribuita persoanelor slabe. Sunt persoane care daca reusesc sa intristeze pe cineva se simt superioare si iau acest lucru ca pe o victorie personala. Este o lupta intre ego-uri. Cand vrei sa faci rau cuiva trebuie sa ii demonstrezi ca il domini mental si fizic. Daca reusesti sa-l faci sa planga ai dovada ca esti mai “tare”.
De aceea cand nu reuseste impunerea acestei “tarii” prin vorbe, cand nu reuseste dominarea interlocutorului pentru ca nu sunt argumente verbale se recurge de multe ori la forma cea mai primitiva de actionare: la forta (vezi razboaiele).
Cine domina pe cine? De ce aceasta nevoie de dominare? Este loc pe lumea asta pentru toti, de ce trebuie sa avem siguranta ca dominam pe cineva? La ce ne foloseste? Ne poate aduce satisfactii financiare, economice, dar oare sufletul nostru nu are nevoie de caldura? Ne pustiim singuri sufletul ca sa dominam aceasta lume fizica si uitam de noi…Ne secatuim mintea pe lucruri inutile si uitam sa mai fim oameni, uitam sa intindem o mana de ajutor semenilor, uitam sa ne cerem scuze cand gresim si sa multumim celor care ne ajuta.
Demaram adevarate razboaie psihologice si de manipulare si lucram necinstit pe la spatele oamenilor pentru a le stirbi reputatia, pentru a le face rau, pentru a-i face sa decada in ochii semenilor. Le cautam defectele cele mai ascunse si le amplificam vorbindu-i de rau cand nu sunt de fata pentru ca ei sa nu se poata apara. Cautam cele mai josnice mijloace de a-i face sa sufere, sa planga si radem de ei cand reusim. Ce satisfactie extraordinara trebuie sa simtim…
Ei bine, daca a fi sensibil inseamna a-ti plange sufletul cand vezi suferinta, cand vezi oameni sau animale neajutorate, cand vezi razboaie, cand iti vezi bunicii chinuindu-se, daca a fi sensibil inseamna a-ti tremura sufletul pe o muzica exceptionala, daca a fi sensibil inseamna a trai si tu suferintele celor dragi din compasiune, daca a fi sensibil inseamna a simti vibratiile dragostei… eu recunosc: sunt sensibila. Si nu mi-e rusine pentru ca pentru mine nu conteaza toata aceasta desertaciune in care traim. Nu vreau sa-mi fac o imagine in neconcordanta cu ceea ce sunt, nu vreau sa fiu mai “tare” decat altii. Pot fi superioara celorlalti numai prin bogatia mea mentala si sufleteasca pe care nu vreau sa o dezvalui decat prin a face ceva util si constructiv.

6 comentarii:

Anonim spunea...

Well done my friend!
Ce pot sa spun mai mult decat: BRAVOOOOO! (cum striga lumea pe la Opera sau pe la teatru).
E exact modul de gandire pe care il caut la cei din jur si din ce in ce mai rar (spre deloc) pot sa afirm ca il intalnesc, din pacate!
Tot e bine ca suntem si noi astia putini, acei oameni mai "altfel", mai "diferiti prin felul de a fi" care constienti fiind de conditia noastra si de faptul ca la un moment dat gasim accidental sau nu macar unul asemenea noua ne face sa realizam ca nu suntem singurii care avem curaj sa spunem si sa facem si altfel decat de dicteaza EI... Ca putem spera intr-o schimbare si intr-un mod de a vedea viata, altul decat intreaba "turma".
Restul sunt pretexte.
Ca sa nu mai plictisesc prea mult pe aici si totodata pentru a nu enerva si mai mult pe cei multi nu mai spun decat atat:
"Usually I like all the people, but I adore those who dare to be different!"
The One! A.N.

Simona spunea...

multumesc mult A.N. ;)
Asemeni tie, imi pare bine ca am cu cine impartasi gandurile mele si ca este cineva care apreciaza modul meu de gandire. Apreciez oamenii sinceri, care spun ceea ce gandesc si care nu vor sa para altcineva. Tu esti unul dintre ei.

castaboca spunea...

Poate ca in fiecare dintre noi zace un "different" (nu inteleg de ce nu-si putea exprima "anonim" gandurile in limba romana). Dar e mai comod asa: eu sunt diferit, restul e parte din turma. Poate daca am avea rabdare sa cautam diferitul in fiecare seaman al nostru, desertaciunea ar fi mai suportabila. Poate...

Anonim spunea...

Felicitari pentru articol. Ma numesc Ioana, locuiesc in SUA.
As dori sa iau legatura cu autoarea acestor randuri. Adresa mea de email este:
ioana_pop88@yahoo.com

aylish spunea...

Ce pot sa spun decat ca...ai dreptate in tot ce ai scris aici. Parca mi-ai citit gandurile.

Maria spunea...

Ai dreptate in ceea ce ai scris! Am si eu aceasta asa zisa problema cu sensibilitatea. Dar tin minte foarte bine cand eram in liceu si aveam dirigentie, iar doamna diriginta a facut un joc psihologic, bine povestea e mai lunga, dar din joc o colega care avea probleme de sanatate a scris despre ea ca e si ea sensibila. Dar sensibilitatea a pus-o la defect. Insa d-na diriginta a spus ca nu e un defect, ci e o calitate, pentru ca poti face multe cu sensibilitatea. Insa la capitolul asta, avand in vedere articolul tau, poate fi si un defect.