Vi s-a intamplat sa simtiti ca straluciti degeaba? Ca tot ceea ce aveti mai bun in voi nu poate fi aratat si este reprimat de catre moralitate? Ai vrea sa strigi, dar poluezi fonic societatea, ai vrea sa dansezi dar ochii tuturor sunt atintiti spre tine si te studiaza, ai vrea sa te bucuri dar bucuria nu se potriveste cu tabloul desertaciunii in care traiesti. Nimic din ceea ce ai vrea nu este potrivit, nu este moral. E tot timpul langa tine o “mana protectoare” de care n-ai nevoie care te tine cand vrei sa te descatusezi…
Vrei sa scapi, sa fugi, dar nu ai unde…esti un “foreigner” peste tot. Gurile celorlalti rad in jurul tau, te blameaza, degetele lor te arata daca esti altfel, daca iti permiti sa-ti traiesti viata dupa alte considerente decat ale “turmei”.
Ceea ce tie iti place este de neinteles de altii, tremurul dragostei din vocea ta este luat drept sovaiala…
Un comentariu:
de multe ori. am raspuns la prima intrebare. nu stiu daca astepta raspuns sau era retorica, dar m-am simtit cat de cat si da..as vrea sa am curajul sa traiesc altfel!
Trimiteți un comentariu