joi, 28 februarie 2013

Hocus-Pocus, imobiliarus

Să îți cauți o casă este o adevărată artă, trebuie să ai studii solide de “limba” imobiliară și de interpretare, studii tehnice și eventual să ai implantat în creier un cip cu GPS defazat.
Astfel pregătit, vei reuși să ajungi la întâlnirea programată cu agentul imobiliar pentru vizionarea unui apartament localizat în centrul Bucureștiului, într-una din comunele aflate în jurul capitalei.


Spre o mai bună înțelegere aș propune tipărirea unui dicționar imobiliar în care să fie specificați următorii termeni:
- cartierul Berceni = orașul Popești Leordeni
- apartament de lux pe Splaiul Unirii = apartament lângă groapa de gunoi Glina
- complex rezidențial în Militari = blocuri în comuna Roșu, străzi fără asfalt
- apartament nou în zona Mihalache = Străulești
- Colentina, Tei = Fundeni, comuna Dobroești, Voluntari, Ștefănești, Andronache (ăsta în cel mai fericit caz)
- cartierul Fundeni = undeva la țară, gumarii incluși în preț.
- casă în Otopeni = vezi tu lanul acela de porumb până la care ai de mers 5 km de la drumul asfaltat? Aaa, da, primarul satului în care se află casa este prieten cu primarul din Otopeni. De aceea putem deduce prin tranzitivitate că și casa din lan se află în Otopeni
- apartament cu geam la baie = apartament pe care trebuie să-l dărâmi inainte de a-l renova, atât de distrus este; dar da, are geam la baie (cam ca un fel de anunț de-al pensiunilor ălora de o stea de la munte care se laudă pe afișul de la intrare: “avem apă caldă”)
- complex nou în Titan = știți autostrada spre mare? Mai bine o setați pe GPS…
- situat la 5 minute de centru = dacă te afli în mașină cu Hamilton, la 2 noaptea, dar nu în weekend, când încă circulă lumea prin oraș.
- apropiere de metrou = luați cea mai îndepărtată stație de metrou, mai puneți 5 km și veți ajunge la destinație. Lanuri de porumb Peron stânga.
- 60 mp = 60 mp construiți, cu tot cu suprafețele aflate la comun.
- ansamblu cu loc de joacă, grădiniță, spa = pe lângă prețul dat pe apartament, veți mai plăti lunar o sumă cât o chirie. Deja dacă are și piscină și voi încă vă gândiți să-l achiziționați înseamnă că aveți suficienți bani cât să vă cumpărați propria voastră casă cu domeniu de vânătoare de păuni.
- cu vedere superbă spre pădure = după ce treci cu ochii peste cimitirul așezat în fața blocului, undeva după el începe o pădure.

Pentru cei care vor să testeze spusele mele le recomand un exercițiu simplu. Căutați pe orice site imobiliar apartamente în București , mai noi de 2008 și care să nu coste cât un palat cu piscină și lei din aur la poartă. După ce vi se vor afișa pagini întregi cu ansambluri imobiliare din București, luați numele ansamblului și intrați la ei pe site, apoi verificați în care “București” se află.
Vă mai propun un exercițiu: luați la fel, orice site de imobiliare și căutați apartamente în cartierul Colentina. Dacă aveți răbdare să vizualizați și harta unde respectivul apartament este poziționat, veți avea “plăcuta” surpriză să constatați câte comune fac parte din “cartierul” Colentina.

La început, omul fără „studii” imobiliare zice că l-a apucat pe Dumnezeu de un picior când găsește un apartament care după anunț pare conceput parcă special după nevoile sale. “Ia uite pui, câta apartamentul vand ăștia în Colentina, chiar la Doamna Ghica, lângă parc. Ți-l și finisează cum vrei tu. Uite câta balconu’, putem să ne lansăm producția de ardei iuți și lămâi de Colentina. Ba nu, pot să adopt, în sfârșit, toată mâțăraia de la serviciu”.
“Pui”, circumspect, ridică o sprânceană neprietenoasă la consoartă dar cedează până la urmă în fața dârzeniei cu care aceasta apără perspectiva descrisă de societatea imobiliară. “Sună la ei și programează o întâlnire, mergem până acolo, mai mult ca să te conving că nu-i așa.”
Consoarta pune mâna pe telefon și stabilește întâlnirea: “Hmmm…oare de ce m-au pus ăștia să mă întâlnesc cu ei în Fundeni? Că doar mi-au confirmat că zona e Doamna Ghica”.
Vine un nene, parchează lângă și spune: “Am să o iau eu înainte, dumneavoastră vă țineți după mine”. Zis și făcut. Problema e următoarea: de când Doamna Ghica s-a mutat sub podul Fundeni? Agentul face asigurări: “Stați liniștiți, strada urmează a se asfalta în curând de către primărie”, “Stați linistiți, cățelușii ăștia -11 la număr- sunt blânzi și ei de fapt păzesc strada”, “Tot primăria se va ocupa și de iluminat, până vă mutați o să fie totul gata”. “Dar cu căruțele astea cu coviltir de tot trec pe aici ce-i?”. “Aaa, trec și ei acum, până fac ăștia de la primărie drumul de acces dinspre Colentina”.
Deși cuplul își cam pierduse elanul de a mai viziona și interiorul apartamentului și ar fi vrut să o tundă cât mai repede, urcă totuși la insistențele agentului. Bineînțeles, suprafața aia imensă din anunț urma să se micșoreze vizibil întrucât în interior nu erau încă ridicați pereții despărțitori, dar balconul era intr-adevar frumos și mare. Atât de mare încât jumătate din suprafața apartamentului era…balconul.
Cu atenție sporită la toți griveii strânși în jur care mârâiau ocazional (domnul care ridică blocul e mare iubitor de animale, ceea ce n-ar fi un lucru rău dacă i-ar ține și cu o botniță, ceva…) cuplul se îndreaptă ușor-ușor spre mașină și pleacă (aș fi vrut să zic “mâncând pământul” dar starea drumului nu permitea o viteză mai mare de 20 km/oră- și ăia cu mașina zdrăngănind prin toate gropile) cu toți câinii lătrând și spumegând în urma mașinii.

Dar soarele pe cer lucea și o nouă zi de preumblări se ivea la orizont. De data aceasta două întâlniri dintr-o lovitură în Otopeni, pe același principiu al consoartei tembele care se entuziasmează imediat la anunțurile frumos poleite. “Vai, pui, cât de mult mi-ar plăcea să ne mutăm în Otopeni. Scăpăm de mizeria asta de oraș aglomerat și zgomotos și ne mutăm într-o zonă verde și liniștită”. Consoarta trece repede cu vederea recomandările malițioase ale lui “Pui” cu trimitere la Bălăceanca- “e liniște, e verdeață, exact așa cum vrei” și stabilește un program plin pentru weekend-ul ce avea să vină, spre disperarea “puiului” care își vedea ruinat weekend-ul plănuit cu berea în brațe.

Prima oprire- un bloc frumos aflat chiar sub culoarul de zbor al aeroportului (lucru bineînțeles, omis în anunț). De data aceasta doamna ce a întâmpinat cuplul este reprezentanta directă a dezvoltatorului. Apartamentul frumos, blocul la fel. Doamna drăguță și ea. Se vedea că se pricepe la vânzări după modul în care reușea să “fenteze” întrebările incomode. “Blocul are canalizare?”- “Da” „Dar ce sunt găurile alea mari descoperite care înconjoară blocul?”- “Păi fosele”. “Păi n-ați spus că aveți canalizare?”- “Urmează în maxim 6 luni sa avem și canalizare, dar să știți că nu avem probeleme cu fosele”. “Păi normal că nu aveți probleme dacă blocul e nelocuit”- “Nu-i adevărat, deja sunt mutate 4 familii. Până și eu m-am mutat aici în bloc că mi-a plăcut atât de mult încât am zis că trebuie să-mi iau și eu un apartament. Haideți să-l vedeți!”
Cuplului îi este prezentat un apartament mobilat și utilat care însă cam “mirosea” a showroom: nu tu o farfurie în bucătărie, nu tu o haină în cuier, nu tu o fotografie cu cei dragi, totul impersonal și rece și într-o ordine desavârșită. Și totul până la baie. Dacă lipsa detaliilor mai sus amintite n-ar fi atras foarte mult atenția unui ochi neavizat precum cel al consoartei, baia a făcut-o. Cum adică să ai baia goală? Unde-s gelurile de duș, crema de față, crema de spate, crema de mâini, crema de corp, cea de picioare, șampoanele, pensetele, periile, sarea de baie? Adică ești femeie, mai stai și singură și nu-ți lăbărțezi cosmeticele nici măcar în baie?! Să nu ai nici măcar un săpun în baie?!
Ceilalți “mutați” în bloc, care dealtfel nu erau acasă deși era weekend, erau, chipurile, arhitectul, dezvoltatorul și rudele acestora. Când un bloc este construit deja de doi ani și nu are nici un locatar, cred că e cazul să-ți pui întrebări…

“Lasă pui, că sigur la cealaltă locație găsim ceva frumos!”. Numai că a fost ceva de mers până acolo. Indicațiile agentului: “o luați pe șoseaua de centură, la intersecția X ieșiți de pe ea, faceți dreapta, apoi stânga pe un drum neasfaltat, mergeți 50m, apoi… Sau mai bine vin eu și va conduc”. Apoi să știți că dacă vreun agent imobiliar se oferă să vă conducă, e clar că locația este undeva unde se priponește vaca. Și unde se priponește vaca mai bine decât pe un mare camp? Și unde este un mare camp/pustietate cu un șantier în mijloc, apoi să știți că-i musai ca proprietarul/dezvoltatorul să fie și un mare iubitor de animale, în special câini ținuți nemâncați care sunt în stare să-ți sfâșie fâșul.

După foarte multe peripeții, foarte asemănătoare celor descrise mai sus, cuplul nostru se satură de atâta research pe cont propriu și se hotărăște să apeleze direct la agenții și să astepte ca acestea să-și facă treaba.
Zis și făcut. Au dat toate detaliile legate de caracteristicile pe care le așteaptă de la un apartament și bugetul alocat și n-a durat mult până au început să curgă telefoanele. Și când zic să curgă, mă refer la o avalanșă de apeluri. Bineînțeles că dacă soliciți în mod expres unei agenții că vrei un apartament care să nu fie mai vechi de 1985, agenția sigur te va suna cu "o ofertă de nerefuzat" a vreunui apartament antic. La fel, dacă soliciți în Titan, agenția îți găsește în Berceni șamd. Ăsta chiar ar putea fi un exercițiu foarte bun de testare a nervilor, pentru cine ar avea timp. Sunați la o agenție să cereți o ofertă și specificați o caracteristică pe care ați dori-o de la viitoarea voastră casă și așteptați să înceapă distracția telefoanelor cu oferte complet diferite față de ceea ce ați cerut. Și ca un pont: specificați ca nu vreți să fiți sunați într-un interval orar anume și să vedeți cum contează lucrul acesta pentru ei.


2 comentarii:

Anonim spunea...

Articolul se apropie foarte mult de adevar insa nu trebuie generalizat, ca in orice serviciu oferit clientului exista si mici siretlicuri urate puse in aplicare de diversi. Eu am avut placerea si surprinderea sa constat ca mai sunt si agentii care isi fac treaba bine, in general cele mici. Anul trecut am achizitionat un apartament in Otopeni cu ajutorul celor de la ilfovimobiliar.ro care au fost foarte draguti si au urmat instructiunile mele intocmai. Unde mai pui ca , contractul lor nu contin comisioanele uriase pe care le practica agentiile in general ci doar o taxa in cazul unei tranzactinari de bun simt si mai mult simbolica ... daca imi amintesc bine pentru tranzactiile pana in 50.000 euro undeva la 200Euro. Nu stiu daca mai sunt activi pe piata imobiliara dar ii recomand cu caldura.

Simona spunea...

Draga Anonim,

ma bucur ca ai avut experiente placute.
Eu am redat experientele mele avute cu 9 agentii imobiliare sau dezvoltatori.
Ca sa spun drept, cei cu care am avut cea mai mare bataie de cap au fost cei de la Neofort Biz. Mi s-au parut complet neprofesionisti. Reprezentantul lor care m-a dus sa vad niste locatii nu stia nici cele mai importante aspecte ale locuintelor pe care le vindea. La modul ca omul habar nu avea ca ansamblul in care m-a dus nu era racordat la utilitati. Si nu ca nu stia, dar ma informase gresit, cum ca ar fi fost racordat. Din cate am inteles ulterior, agentul vedea ca si mine, pentru prima oara locuinta respectiva (vazuse una similara in alt ansamblu si asta i s-a parut a fi de ajuns).
Din punctul meu de vedere, ca agent de vanzari de orice, trebuie sa stii ce vinzi, sa vezi dinainte locatiile, sa ai habar ce se intampla. Ca asa, un telefon si un click pe net putem da si noi, fara sa trebuiasca sa platim comisioane.