Asa cum de multe ori am afirmat imi plac oamenii care pot privi si pot gandi dincolo de realitatea imediata in care sunt ancorati, imi plac oamenii isteti care isi pun intrebari, care cerceteaza, carora le place sa afle lucruri noi...
Cu toate acestea cei mai multi oameni sunt ancorati in problemele lor zilnice, nu-si fac planuri mari, nu au nici macar orizonturi largi si...nu isi fac prea multe probleme. Nu se streseaza sa afle raspunsuri si iau lucrurile asa cum sunt. Daca le place un comportament incearca sa-l copieze pentru ca efortul de a-si creea singuri o imagine este covarsitor pentru ei.
Oare nu tocmai acesti oameni sunt cei mai fericiti? oare nu acesti oameni, care nu-si pun intrebari si nu-si fac probleme sunt cei mai castigati pentru ca nu-si intineaza sufletul cu murdaria lumii? Oare nu omul simplu, care-l crede pe Dumnezeu atotputernic si care nu stie ce este acela liber arbitru si ia tot ceea ce i se intampla ca pe un "dat" este tocmai prin aceasta mai aproape de Dumnezeu prin inocenta sa?
PS: inspirata de A.B. :)
joi, 20 decembrie 2007
Dezgolirea...
La inceput sunt fluturii din stomac, sunt tresaririle la fiecare gest, la fiecare cuvand spus, sunt clipele pe care le numeri pana la reintalnire, este nebunia si valtoarea care ti se raspandeste in fiecare particica a corpului tau, sunt bataile aprige ale inimii...si asa incepe dezgolirea...
Pe masura ce avansezi in timp nebunia se domoleste si ratiunea incepe sa isi reia rolul detinut inainte de a fi detronata...se nasc sentimente si trairi noi: respect, cumpatare, altruism...
In fata celui de langa tine te vei dezgoli in totalitate pentru ca incepe cunoasterea. Iti va cunoaste lucrurile bune dar si defectele, misterele atat de bine ascunse de tine vor fi decriptate, veti fi una si aceeasi persoana pentru ca asta inseamna iubire: acceptarea persoanei de langa tine asa cum este ea in realitate, unirea profunda in trairi si simtiri cu aceasta. Te va contempla si te va cunoaste in profunzime pentru ca iubirea inseamna profunzime a simtirilor.
Incepi sa inveti cum sa accepti defectele celui de langa tine si cum sa-l iubesti tocmai pentru ca are acele defecte, cresteti impreuna si nimic nu poate rupe ceea ce este intre voi.
Tocmai aceasta dezgolire in fata altei persoane fara a avea nici o temere poate fi numita cu adevarat iubire....
Pe masura ce avansezi in timp nebunia se domoleste si ratiunea incepe sa isi reia rolul detinut inainte de a fi detronata...se nasc sentimente si trairi noi: respect, cumpatare, altruism...
In fata celui de langa tine te vei dezgoli in totalitate pentru ca incepe cunoasterea. Iti va cunoaste lucrurile bune dar si defectele, misterele atat de bine ascunse de tine vor fi decriptate, veti fi una si aceeasi persoana pentru ca asta inseamna iubire: acceptarea persoanei de langa tine asa cum este ea in realitate, unirea profunda in trairi si simtiri cu aceasta. Te va contempla si te va cunoaste in profunzime pentru ca iubirea inseamna profunzime a simtirilor.
Incepi sa inveti cum sa accepti defectele celui de langa tine si cum sa-l iubesti tocmai pentru ca are acele defecte, cresteti impreuna si nimic nu poate rupe ceea ce este intre voi.
Tocmai aceasta dezgolire in fata altei persoane fara a avea nici o temere poate fi numita cu adevarat iubire....
joi, 13 decembrie 2007
Frica...
Oamenii destepti sunt liberi...In general oamenii se lasa dominati sau manipulati de frica. De frica sunt in stare sa isi cedeze libertatea de a actiona si de a gandi. Pentru multi este mai comod sa gandeasca altul pentru ei. Faci intr-adevar economie de energie, dar in schimb platesti prin supunere. Devii sclav.
Nimeni nu te poate obliga sa crezi si sa gandesti asa cum vrea el, daca tu insuti nu consimti lucrul asta. Nimeni nu poate intra in capul tau. Numai tu ai acces la creierul tau, la mintea ta. E o chestiune de liber arbitru.Pe frica se bazeaza si cei care profita de noi. Asta e de fapt tot secretul. Sa te temi, sa iti frica, sa iti atrofiezi ratiunea, logica. In clipa in care iti este frica nu mai gandesti rational, ai tendinta, ori de a fugi, ori de a te supune neconditionat. Il lasi pe altul sa gandeasca pentru tine, il lasi pe altul sa faca alegerile in viata pentru tine, devii robul lui si chiar crezi ca asa e normal, pentru ca asa fac toti cei din jurul tau.Daca oamenii nu ar fi atat de creduli, daca ar folosi creierul ca sa gandeasca si nu ca sa isi amplifice spaimele, lumea s-ar schimba radical. Toti oamenii ar fi liberi, si nu ar mai incerca sa se minta unii pe altii. O fac inca pentru ca le e frica de celalat, de ziua de maine, de multe, de foarte multe lucruri.
In schimb cei implicati cu adevarat pe o cale spirituala isi constientiza frica care le-a condus viata, pentru a deveni liberi.
Nu ii judecati pe ceilalti. Lasati-i pe ceilalti sa se lupte, sa fie dominati de ura, de frica, e alegerea lor, e viata lor! Voi fiti doar observatori, ai lor si totodata in principal, ai vostri.
Oamenii inteligenti isi croiesc singuri viata, ceilalti se plang, se lamenteaza tot timpul, nu mai au timp sa mai traiasca…
PS: acest articol nu imi apartine, autorul nu-l cunosc, l-am primit pe e-mail acum vreo 3-4 ani
Nimeni nu te poate obliga sa crezi si sa gandesti asa cum vrea el, daca tu insuti nu consimti lucrul asta. Nimeni nu poate intra in capul tau. Numai tu ai acces la creierul tau, la mintea ta. E o chestiune de liber arbitru.Pe frica se bazeaza si cei care profita de noi. Asta e de fapt tot secretul. Sa te temi, sa iti frica, sa iti atrofiezi ratiunea, logica. In clipa in care iti este frica nu mai gandesti rational, ai tendinta, ori de a fugi, ori de a te supune neconditionat. Il lasi pe altul sa gandeasca pentru tine, il lasi pe altul sa faca alegerile in viata pentru tine, devii robul lui si chiar crezi ca asa e normal, pentru ca asa fac toti cei din jurul tau.Daca oamenii nu ar fi atat de creduli, daca ar folosi creierul ca sa gandeasca si nu ca sa isi amplifice spaimele, lumea s-ar schimba radical. Toti oamenii ar fi liberi, si nu ar mai incerca sa se minta unii pe altii. O fac inca pentru ca le e frica de celalat, de ziua de maine, de multe, de foarte multe lucruri.
In schimb cei implicati cu adevarat pe o cale spirituala isi constientiza frica care le-a condus viata, pentru a deveni liberi.
Nu ii judecati pe ceilalti. Lasati-i pe ceilalti sa se lupte, sa fie dominati de ura, de frica, e alegerea lor, e viata lor! Voi fiti doar observatori, ai lor si totodata in principal, ai vostri.
Oamenii inteligenti isi croiesc singuri viata, ceilalti se plang, se lamenteaza tot timpul, nu mai au timp sa mai traiasca…
PS: acest articol nu imi apartine, autorul nu-l cunosc, l-am primit pe e-mail acum vreo 3-4 ani
Despre iubire si altruism
"Iubim un om si ne dorim sa fim impreuna cu el...Asteptam mingiierile lui, asteptam un anume fel de comportament din partea lui, care exprima dragostea ce ne-o poarta. El nu raspunde intocmai dorintelor noastre si atunci incepem sa-i luam libertatea cu mintea.
Gandim ce-i mai rau despre omul iubit. Ii atribuim tot ce-i mai rau si mai grav si, in vremea aceasta, pretindem ca sintem plini de dragoste pentru el.
Tocmai atunci, insa, ne aflam, mai puternic sub presiunea si puterea fortelor irationale, care ne aduc iadul suferintei, frica, ura, nelinistea, singuratatea si tot ce n-am vrea sa traim.
Astfel, adevarul se autodezvaluie si momentul in care suferinta ne domina este si acela in care cunoastem singuri la ce nivel se afla dragostea din sufletul nostru.
Pentru ca dragostea nu-i o stare de suferinta si acuzatie, ci o stare de seninatate, in launtrul careia cel iubit are libertatea deplina de a alege orice ar vrea sa aleaga."
PS: multumesc Gabi :)
Gandim ce-i mai rau despre omul iubit. Ii atribuim tot ce-i mai rau si mai grav si, in vremea aceasta, pretindem ca sintem plini de dragoste pentru el.
Tocmai atunci, insa, ne aflam, mai puternic sub presiunea si puterea fortelor irationale, care ne aduc iadul suferintei, frica, ura, nelinistea, singuratatea si tot ce n-am vrea sa traim.
Astfel, adevarul se autodezvaluie si momentul in care suferinta ne domina este si acela in care cunoastem singuri la ce nivel se afla dragostea din sufletul nostru.
Pentru ca dragostea nu-i o stare de suferinta si acuzatie, ci o stare de seninatate, in launtrul careia cel iubit are libertatea deplina de a alege orice ar vrea sa aleaga."
PS: multumesc Gabi :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)