Asa cum de multe ori am afirmat imi plac oamenii care pot privi si pot gandi dincolo de realitatea imediata in care sunt ancorati, imi plac oamenii isteti care isi pun intrebari, care cerceteaza, carora le place sa afle lucruri noi...
Cu toate acestea cei mai multi oameni sunt ancorati in problemele lor zilnice, nu-si fac planuri mari, nu au nici macar orizonturi largi si...nu isi fac prea multe probleme. Nu se streseaza sa afle raspunsuri si iau lucrurile asa cum sunt. Daca le place un comportament incearca sa-l copieze pentru ca efortul de a-si creea singuri o imagine este covarsitor pentru ei.
Oare nu tocmai acesti oameni sunt cei mai fericiti? oare nu acesti oameni, care nu-si pun intrebari si nu-si fac probleme sunt cei mai castigati pentru ca nu-si intineaza sufletul cu murdaria lumii? Oare nu omul simplu, care-l crede pe Dumnezeu atotputernic si care nu stie ce este acela liber arbitru si ia tot ceea ce i se intampla ca pe un "dat" este tocmai prin aceasta mai aproape de Dumnezeu prin inocenta sa?
PS: inspirata de A.B. :)
2 comentarii:
Cu cat iti pui mai multe intrebari, cu atat te apropii mai mult de genialitate
Trimiteți un comentariu