"Iubim un om si ne dorim sa fim impreuna cu el...Asteptam mingiierile lui, asteptam un anume fel de comportament din partea lui, care exprima dragostea ce ne-o poarta. El nu raspunde intocmai dorintelor noastre si atunci incepem sa-i luam libertatea cu mintea.
Gandim ce-i mai rau despre omul iubit. Ii atribuim tot ce-i mai rau si mai grav si, in vremea aceasta, pretindem ca sintem plini de dragoste pentru el.
Tocmai atunci, insa, ne aflam, mai puternic sub presiunea si puterea fortelor irationale, care ne aduc iadul suferintei, frica, ura, nelinistea, singuratatea si tot ce n-am vrea sa traim.
Astfel, adevarul se autodezvaluie si momentul in care suferinta ne domina este si acela in care cunoastem singuri la ce nivel se afla dragostea din sufletul nostru.
Pentru ca dragostea nu-i o stare de suferinta si acuzatie, ci o stare de seninatate, in launtrul careia cel iubit are libertatea deplina de a alege orice ar vrea sa aleaga."
PS: multumesc Gabi :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu